Romanul ”Omul din eprubetă”, scris de Nichita Danilov, apărut
zilele acestea la Editura Polirom, este, fără nicio îndoială, cartea momentului
în România.
Dacă vă puteți imagina un Bulgakov trecut
prin universul lui Swift, în timp ce ghizii sunt, pe rând sau concomitent,
Urmuz sau Daniil Harms, ambii în mare vervă, dar și Sigmund Freud, atunci nu
veți ezita să vă lăsați purtați de povestea fascinantă pe care ne-o propune
Nichita Danilov, unul dintre povestașii adevărați ai literaturii noastre de
azi, coborându-ne în abisul inconștientului uman, populat de tot felul de
entități și de arhetipuri.
Un embrion aterizat de pe nebuloasa
Andromeda pe pământ, ajuns în laboratorul profesorului nebun dar care mișcă
universurile pe degete, este martorul uimit al unei vieții cotidiene greu de
înțeles, ieșite din țâțâni, aflată nu întâmplător în rezonanță cu lumea românească din
post-revoluție.
Mai mult, de pe nebuloasa natală,
embrionul aduce pe pământ dublura ancestrală a cronovizoruluilui Ernetti,
aparatul alchimic care facilitează deținătorului să pătrundă în biografia
altuia, ca un vierme într-un fruct și să o roadă pe dinăuntru. Astfel
descoperim că fiecare om trăiește în final viața din subconștientul altuia,
înstrăinându-se complet de propria existență.
Homunculul din eprubetă pare mesagerul
unei noi omeniri; el are două seturi de dinți, unul pentru mestecat mâncarea,
altul pentru mestecat cuvintele fără sens, în timp ce în jurul său colcăie o
mulțime somnambulă de oameni-mâini și oameni–degete într-un spectacol
halucinant, de un umor nebun, care îți întoarce sufletul pe dos la fiecare
pagină.
Și astfel, în această lume nouă forma
corpului uman este ajustată în funcție de nevoile psihicului, psihicul comunică
direct cu o divinitate care își manifestă teribila ”prezență prin absență”;
trupul fiind un recipient pentru sufletul care se uzează fie că e sau că nu e
folosit.
Distopie luxuriantă, satirică, cu un
imaginativ care debordează de soluții epice mereu surprinzătoare, Omul
din epubetă este un roman total care caută să imprime un sens
absurdului vieții de zi cu zi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu