Cronica de cinci secunde

     Avem, cred eu, cea mai veselă naţie din cîte a lăsat Dumnezeu pe lumea asta. Pe noi nu ne mişcă mai nimic din loc, nu ne îngrijorează nimic, bătăile de cap sînt ca bătăile din aripă ale vreunui bărzăune care nici nu pleacă, nici nu stă. Amestecăm sărbătorile comuniste cu cele religioase şi cu cele istorice cu o lejeritate ieşită din comun. A fost Paştele credincioşilor, a urmat 1 Mai al comuniştilor, urmează 10 Mai al monarhiştilor, între care se intercalează Ziua Europei în care nu am intrat, Ziua Democraţiei pe care nu o respectăm, Ziua Presei pe care n-o citim… Ungurii intră în Europa, fără emoţii, noi ne bălăcărim în sosul şi zoaia pe care ne-o aruncă în cap primari şi politruci de două parale. Pe o parte Parchetul Naţional Anticorupţie deschide dosare împotriva unor baroni ai PSD, pe cînd alţi baroni ai PSD deschid fronturi de mici şi bere jumulind bugetele locale ca să cumpere voturi pentru ei şi neamurile lor proaste. Dacă alegătorului român i s-a stabilit...

     Există o povestire a lui Rebreanu în care un medic, în trecere printr-un sat, este impresionat de soarta unui om orb. Consultîndu-l, medicul şi-a dat seama că îl poate vindeca, boala fiind, totuşi, o simplă cataractă. După un tratament costisitor pentru medic, dar făcut din toată inima, medicul reuşeşte să redea vederea orbului. Omul mulţumeşte şi se întoarce între ai săi… După o vreme însă, nu mică i-a fost mirarea medicului cînd s-a trezit cu fostul pacient la uşă, amărît, solicitîndu-i să-l facă… orb la loc! Nu se putea adapta la normalitate, nimeni nu-i mai umplea blidul cu mîncare din milă, nimeni nu mai stătea să-i deplîngă starea, să-i vorbească frumos…! Acest "sindrom al orbului" nu pare să fie străin societăţii noastre. După ce am orbecăit atîta prin tunelul cu beznă, după ce am tot sperat să dăm de "luminiţa” care trebuia să ne aştepte lascivă la capăt, iată că ne-a apucat brusc dorul de întunericul din care am ieşit… Pentru că un sondaj de opinie de a...

     C riza din PNȚ CD era previzibilă. Chiar "spargerea" partidului face parte din acea "normalitate" care urmează unui eşec catastrofal, ca acela "repurtat" de PNȚ CD după ultimele alegeri. Spargerea buboiului din partid vine, parcă, un pic cam tîrziu. Vinovaţii eşecului de la alegeri au avut timp să se fofileze, o parte au devenit amnezici de-a binelea, alţii au migrat spre partide cu situaţii mai "roze", unii s-au retras de ruşine, alţii din dezgust. De-alde Diaconescu, Țepelea, Galbeni şi alţii n-au rezistat tentaţiei de a se compromite iremediabil, compromiţînd deopotrivă partidul, ideea de schimbare a sistemului în România şi - ce-i mai grav- speranţele unei majorităţi electoare. După moartea lui Coposu, "bătrînetul" care a rămas, în loc să se adune într-un "consiliu de onoare" care să dirijeze din umbră politica partidului şi pasul cîştigat în societate pe seama disperării românilor, s-a avîntat în Parlament ca să fi...

     A nul acesta e declarat anul sănătăţii mintale. Paranoia, schizofrenia, plus surorile lor mai mari sau mai mici, se dau de ceasul morţii îngrijorate că n-or mai găsi capete în care să se aciueze. Comisia de sănătate din Parlamentul României a propus ca toţi aleşii neamului să fie controlaţi dacă n-au la cerebel gărgăuni sau alte asemenea vietăţi care provoacă dalacul sau boala lui Calachi (cunoscută şi în varianta Calaki!). Vor fi numărate păsărelele fiecăruia şi acolo unde e vorba de stoluri vor fi plasate colivii în spatele lobilor urechilor. Se zice că ar fi, între parlamentari, pasionaţi crescători de gărgăuni, specii rare. Aţi văzut vreodată un gărgăune dresat? Cu acest control psihiatric se zice (şi se speră) că vor fi scoşi la raport toţi tribunii, toate bucăţile de "Avram Iancu" care vor să mîntuie neamul cînd neamul e gata mîntuit, ceva "Ştefan cel Mare", ceva "Attila" fără pustă şi ceva "Ana Pauker" fără fustă. Se zice, după nişt...

      Despre Grigore Cugler - Apunake am citit, pentru prima oară, într-un almanah literar de dinainte de 1980. Era acolo o evocare deloc substanţială (nu mai ţin minte de cine semnată) în care se povestea despre cîteva giumbuşlucuri lingvistice ale unui Cugler care se rătăcise apoi prin lume. Nu aveam nici un motiv special să-l ţin minte, putea să fie doar o figură boemă care făcuse onoare saloanelor literare ale epocii fără să lase ceva de reţinut în urmă. După 1980, la Casa Scriitorilor din Bucureşti, într-o seară rară, Petre Ţuţea făcea mare haz pe seama unui personaj, Apunake, un amestec de bufonerie inteligentă şi absurd digerabil din care recita diferite pasaje. După 1989 i-am întîlnit numele pe ici, colo, în tot felul de contexte, însă cu adevărat am citit despre şi texte semnate Grigore Cugler - Apunake în volumul "Apunake şi alte fenomene" publicat în anul 1996 la Editura "Cogito", din Oradea, în îngrijirea distinsului cărturar Mircea Popa şi care adun...