Treceți la conținutul principal

Buboiul de partid / EDITORIAL din Ziarul CeAHLĂUL/ 9 iulie 2002

De la

 


   Criza din PNȚ CD era previzibilă. Chiar "spargerea" partidului face parte din acea "normalitate" care urmează unui eşec catastrofal, ca acela "repurtat" de PNȚ CD după ultimele alegeri. Spargerea buboiului din partid vine, parcă, un pic cam tîrziu. Vinovaţii eşecului de la alegeri au avut timp să se fofileze, o parte au devenit amnezici de-a binelea, alţii au migrat spre partide cu situaţii mai "roze", unii s-au retras de ruşine, alţii din dezgust. De-alde Diaconescu, Țepelea, Galbeni şi alţii n-au rezistat tentaţiei de a se compromite iremediabil, compromiţînd deopotrivă partidul, ideea de schimbare a sistemului în România şi - ce-i mai grav- speranţele unei majorităţi electoare. După moartea lui Coposu, "bătrînetul" care a rămas, în loc să se adune într-un "consiliu de onoare" care să dirijeze din umbră politica partidului şi pasul cîştigat în societate pe seama disperării românilor, s-a avîntat în Parlament ca să fie văzut la televizor şi să aranjeze situaţiile materiale ale liotelor de nepoţi. Odată cu Seniorul Coposu pare să fi dispărut şi onoarea din politica românească. Cei care l-au urmat n-au făcut decît să-i caricaturizeze amintirea. Revenirea la situaţia periculoasă de a avea din nou un partid unic se datorează politicii oarbe şi surde a fruntaşilor "peneţecedişti" care au răpit românului, prin prestaţia lor proastă, posibilitatea să aleagă între stînga şi dreapta cînd pe scenă au rămas, în genere, partide de stînga, de "şi mai stînga" şi "de foarte stînga"… Ascensiunea naţionalismului gregar al lui Vadim se datorează tot catastrofelor clocite în sînul "peneţecedeului". Şi-a cerut scuze sau iertare poporului român, după alegerile pierdute, vreun fruntaş PNȚ CD pentru răul pe termen lung făcut disperaţilor acestei naţii? Nici pe departe! Ramolismentul i-a scos pe unii din cauză. Şmecherii din PNȚ CD sînt tot bine. Proştii molfăie acelaşi discurs expirat. Naivii şi amatorii politici încearcă să explice eşecul prin alţii… Preluarea, în forţă, acum, de către Ciorbea a şefiei partidului e un palid semn că cineva încearcă să pună piciorul în prag. Dar pragul e slab. Ca şi "piciorul" lui Ciorbea. E posibil ca acum să fie momentul decisiv cînd cei care au stat deoparte, din diverse motive, să intre să reconstruiască opoziţia în România. Fără opoziţie viitorul e, pentru fiecare, indiferent de poziţia actuală, în ceaţă. Ca să fim toţi liberi, spunea un filozof, paradoxul e că cineva trebuie să renunţe la libertatea sa. Dar cine?

(9 iulie 2001)


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un urmuzian autentic: Grigore Cugler - Apunake

De la
      Despre Grigore Cugler - Apunake am citit, pentru prima oară, într-un almanah literar de dinainte de 1980. Era acolo o evocare deloc substanţială (nu mai ţin minte de cine semnată) în care se povestea despre cîteva giumbuşlucuri lingvistice ale unui Cugler care se rătăcise apoi prin lume. Nu aveam nici un motiv special să-l ţin minte, putea să fie doar o figură boemă care făcuse onoare saloanelor literare ale epocii fără să lase ceva de reţinut în urmă. După 1980, la Casa Scriitorilor din Bucureşti, într-o seară rară, Petre Ţuţea făcea mare haz pe seama unui personaj, Apunake, un amestec de bufonerie inteligentă şi absurd digerabil din care recita diferite pasaje. După 1989 i-am întîlnit numele pe ici, colo, în tot felul de contexte, însă cu adevărat am citit despre şi texte semnate Grigore Cugler - Apunake în volumul "Apunake şi alte fenomene" publicat în anul 1996 la Editura "Cogito", din Oradea, în îngrijirea distinsului cărturar Mircea Popa şi care adun...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Şi totuşi, 10 mai …! (Editorial în Ziarul CEAHLĂUL, 10 mai, 2001)

De la
     N u ştiu cîţi nostalgici ai monarhiei mai sînt cu adevărat în ţară. Unii sînt sinceri, alţii sînt doar "încremeniţi în proiect", adică se încăpăţînează să creadă în ceva despre care nu mai ştiu mare lucru. Şcolarii au învăţat cinci decenii că regele a spoliat ţara şi că "tovarăşii" regi din ţările Europei, care se mai încăpăţînau să trăiască, nu erau decît nişte curiozităţi ale naturii care "spoliau" continuu pe bieţii belgieni sau spanioli care nu-şi dădeau seama ce li se întîmplă. Iliescu a decretat că monarhia este anacronică, spre "bucuria" curţilor regale din Anglia, Norvegia sau Suedia şi a ambasadelor aferente din ţara noastră care au salutat cum se cuvine asemenea declaraţie… diplomatică. Cînd Regele a venit în ţară, în vizită, preşedintele nostru l-a alungat de pe aeroport, de teamă să nu-i ia boii de la bicicletă. Liberalul  Radu Cîmpeanu, cel care a dinamitat partidul care ar fi putut fi o adevărată forţă politică postrevoluţion...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cum se dresează gărgăunii (Cronica de 5 secunde/ Editorial din Ziarul CEAHLĂUL, 25 iunie 2001)

De la
     A nul acesta e declarat anul sănătăţii mintale. Paranoia, schizofrenia, plus surorile lor mai mari sau mai mici, se dau de ceasul morţii îngrijorate că n-or mai găsi capete în care să se aciueze. Comisia de sănătate din Parlamentul României a propus ca toţi aleşii neamului să fie controlaţi dacă n-au la cerebel gărgăuni sau alte asemenea vietăţi care provoacă dalacul sau boala lui Calachi (cunoscută şi în varianta Calaki!). Vor fi numărate păsărelele fiecăruia şi acolo unde e vorba de stoluri vor fi plasate colivii în spatele lobilor urechilor. Se zice că ar fi, între parlamentari, pasionaţi crescători de gărgăuni, specii rare. Aţi văzut vreodată un gărgăune dresat? Cu acest control psihiatric se zice (şi se speră) că vor fi scoşi la raport toţi tribunii, toate bucăţile de "Avram Iancu" care vor să mîntuie neamul cînd neamul e gata mîntuit, ceva "Ştefan cel Mare", ceva "Attila" fără pustă şi ceva "Ana Pauker" fără fustă. Se zice, după nişt...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe